David Olere este un binecunoscut artist a cărui operă confirmă dimensiunea Holocaustului. Fiind un supraviețuitor al Auschwitzului, schițele, picturile și sculpturile lui au ajutat considerabil la aflarea adevărului în cazul atrocităților suferite de evrei și alte victime ale Nazismului.

David Olere s-a născut în Varșovia, Polonia, la 19 ianuarie 1902. A fost acceptat de foarte tânăr la Academia de Arte, și a rămas în Polonia până la vârsta de 16 ani. În tinerețe a expus lucrări din lemn la muzee și case de artă în Danzig și Berlin. A fost mai târziu angajat de Europaische Film Allianz ca pictor, sculptor și arhitect. Așa a început scurta lui carieră de designer în industria filmului. Olere a lucrat până și pentru Paramound Pictures, în Europa, împrietenindu-se apoi cu Președintele companiei. În 1930 s-a căsătorit cu Juliette Ventura și s-a mutat într-o superbă suburbie franceză. Au avut un fiu, Alexandre. Odată declarat războiul în Europa, Olere s-a înrolat în regimentul Lons-le-Saunier. Pe 20 februarie 1943 a fost arestat de Poliția Franceză într-o acțiune amplă de ridicare a evreilor în Seine-et-Oise. Olere a fost întemnițat la Drancy, apoi deportat la Auschwitz.

Din 2 martie 1943 până în 19 ianuarie 1945, David a fost închis la Auschwitz. Acolo a lucrat ca Sonderkommando, în cadrul unei unități speciale de muncă, responsabilă cu debarasarea rămășițelor umane de la crematorii, și golirea de cadavre a camerelor de gazare. Ororile la care a fost martor sunt greu de descris în cuvinte. El vedea victimele camerelor de gazare dezbrăcându-se  în vestiare, paralizate de frică, simțindu-și sfârșitul. A asistat la incinerarea a nenumărate cadavre. A văzut așa-numitele experimente medicale făcute pe cei slabi, bolnavi și bătrâni. A văzut cadrele SS violând și torturând tinere evreice. Peisajul general era unul al bolii, disperării și morții. David Olere a fost unul dintre puținii muncitori care au avut acces la crematorii și camere de gazare, ieșind totodată viu de acolo. A participat la marșul morții din ianuarie 1945 și a fost eliberat de americani la Ebenesee în luna mai a aceluiași an.

Opera lui David Olere are o valoare documentară excepțională. Nu există fotografii care să probeze ceea ce s-a întâmplat în camerele de gazare și crematorii. Doar memoriile lui Olere, reproduse sub formă de arta în schițele și picturile lui, mărturisesc realitățile oribile. A fost primul care a desenat planuri și secțiuni ale crematoriilor, pentru a demonstra cum își administrau naziștii fabricile morții.Una dintre picturi îl înfățișează pe Olere desenând la lumina unei lămpi.

Lucrările făcute după eliberarea sa reprezintă felul în care si-a respectat obligațiile față de cei care nu au supraviețuit Holocaustului. El a considerat ca trebuie să spună adevărata poveste a sorții lor, și asta a și făcut cum mai bine nu se putea, prin artă. În picturile lui, uneori este și el prezent, sub înfățișarea unui chip fantomatic, pierzându-se în fundal, ca un martor tăcut și îndurerat al scenelor inumane, ce nu i se vor șterge niciodată din memorie.

În 1962, David Olere a încetat activitatea de artist. În 1985 a murit. Văduva și fiul lui i-au continuat munca de informare a întregii lumi despre Auschwitz, și de comemorare a victimelor. Picturile și schițele lui au fost expuse in multe muzee, iar popularizarea lor încă reprezintă o provocare. Asta pentru ca scenele reproduse de el oripilează auditoriul, în loc să-l atragă. Totuși, reprezintă adevărul, lucru spre care orice artist aspiră.

SURSA: Serge Klasfeld, David Olere: L’Oeil du Temoin/The Eyes of a Witness. New York: The Beate Klarsfeld Foundation, 1989